„OBD” înseamnă ceva foarte diferit pentru o mașină, camion Clasa 8, tractor și motocicletă, și tratarea lor ca aceeași problemă este exact cum un program de conformitate începe să alunece. Acronimul rămâne constant, dar rețeaua pe care se deplasează, monitoarele pe care le rulează, pragurile pe care trebuie să le îndeplinească și regulatorul care o supraveghează pe toate se schimbă de la o clasă de vehicule la alta. O strategie de diagnosticare care trece certificarea pe o mașină de pasageri ușoară nu va pur și simplu se transfera la un motor greu sau o mașină off-road fără o reparație semnificativă.
Pentru orice producător care construiește produse pe mai mult de un segment de vehicule, acea variație nu este o notă de subsol. Modelează bugetele de inginerie, cronogramele de certificare și riscul unui depozit eșuat. Echipele care rămân în frunte tratează diagnosticele de bord ca o singură disciplină conectată mai degrabă decât un set de proiecte neînrudite. Acest articol acoperă modul în care cerințele OBD diferă pe programe ușoare, medii, grele, off-road și motociclete; cum EPA și CARB împart autoritatea reglementară; și cum migrația la OBDonUDS și ZEVonUDS reformează diagnosticele pe fiecare segment de vehicule.
OBD-II ușor funcționează pe SAE J1979-2
Mașinile ușoare de pasageri și camioanele sunt locul unde majoritatea oamenilor întâlnesc pentru prima dată OBD. Sistemul OBD-II ușor comunică printr-un set standardizat de moduri de testare diagnostică definite în SAE J1979-2, standardul care permite unui instrument de scanare generic să extragă coduri de defect, date de înghețare și disponibilitate monitoare din aproape orice vehicul de pasageri la o stație de service. În Statele Unite, cerința OBD ușoară este ancorat federal la 40 CFR 86.1806, în timp ce referința California este reglementarea CARB OBD II (titlul 13 CCR 1968.2). Deoarece protocoalele și așteptările monitoare sunt foarte standardizate aici, ușor este adesea punctul de referință pe care producătorii îl presupun pentru orice altceva, și aceasta este presupunerea de unde tinde să înceapă problema.
OBD greu (HD) funcționează pe o rețea complet diferită
Un camion Clasa 8 nu se autodiagnostichează în același mod ca o berlină. Majoritatea diagnosticelor de bord grele rulează pe rețeaua de vehicule SAE J1939 mai degrabă decât pe protocoalele J1979-2 ușoare, deși unele aplicații grele folosesc încă protocolul J1979-2. Cerințele OBD grele ale CARB sunt frecvent citate ca titlul 13 CCR 1971.1, iar cerințele federale de emisii ale motoarelor grele se situează în 40 CFR Partea 1036. Monitoarele pe care trebuie să le ruleze un motor HD și modul în care defectele sunt detectate și raportate reflectă un grup motopropulsor diesel care funcționează în cicluri de utilizare de consum mai degrabă decât un vehicul ușor pe benzină care utilizează cicluri de testare standardizate. Inginerii care transferă o mentalitate ușoară pe un program greu descoperă rapid că rețeaua, standardul și citările reglementare sunt toate diferite.
Echipamentele off-road și agricole au propriul domeniu de aplicare reglementar
Echipamentele agricole și off-road aduc un peisaj de conformitate separat. Tractoarele, combine și alte mașini off-road funcționează în cadrul programelor de emisii distincte de vehiculele pe drumuri publice, cu propriile căi de certificare atât la nivel federal cât și la nivel California. Așteptările de diagnosticare și monitorizare urmează regulile de emisii off-road aplicabile mai degrabă decât citările OBD pe drumuri publice care guvernează mașinile și camioanele. Pentru un producător care construiește și produse pe drumuri publice, provocarea practică este că un program agricol nu poate pur și simplu reutiliza un plan de conformitate ușor sau greu pe drumuri publice. Domeniul de aplicare reglementar, standardele aplicabile și documentația de sprijin trebuie toate să fie potrivite categoriei off-road sub care cade mașina.
Motocicletele sunt din nou o categorie distinctă
Motocicletele se situează într-un alt compartiment reglementar. Vehiculele cu două roți și alte vehicule cu deplasare mică se încadrează în cerințe de emisii adaptate clasei lor, separate atât de automobile ușoare și medii cât și de motoare grele. Obligațiile de diagnosticare, acolo unde se aplică, sunt scalate la tipul de vehicul, iar prevederile EPA și CARB aplicabile diferă de regulile OBD pentru mașini de pasageri pe care majoritatea inginerilor le cunosc cel mai bine. Un OEM de motociclete care furnizează, de asemenea, motoare în alte segmente trebuie să mențină aceste programe curat separate, deoarece un set de monitoare sau o abordare de certificare validată pentru o categorie nu va satisface automat cerințele unei alte categorii.
Puneți cele patru segmente una lângă alta și modelul este greu de ratat:
- Mașini și camioane ușoare și medii: diagnostice OBD-II pe SAE J1979-2, ancoră federală la 40 CFR 86.1806, referință CARB la titlul 13 CCR 1968.2.
- Motoare grele pe drumuri publice: HD-OBD pe rețeaua SAE J1939 și/sau J1979-2, CARB HD OBD la titlul 13 CCR 1971.1, reguli federale de motoare grele în 40 CFR Partea 1036.
- Echipamente agricole și off-road: programe separate de emisii off-road cu propriul domeniu de aplicare de certificare, nu citările OBD pe drumuri publice.
- Motociclete și vehicule cu deplasare mică: cerințe de emisii specifice clasei cu obligații de diagnosticare scalate la tipul de vehicul.
EPA și CARB împart harta între ei
Doi regulatori modelează cerințele OBD în Statele Unite. EPA stabilește cerințele federale de emisii și OBD care se aplică la nivel național, în timp ce California Air Resources Board stabilește propriile cerințe ale California, în general mai stricte, în cadrul unei derogări din Legea privind aerul curat, pe care așa-numitele state din Secțiunea 177 pot alege să le adopte. Deoarece regulile OBD ale CARB sunt larg tratate ca referință de facto, mulți producători proiectează conform standardului California, deoarece EPA acceptă aprobările OBD ale CARB. Pe fiecare segment de vehicule de mai sus, această diviziune între doi regulatori înseamnă că un program nu satisface niciodată o singură autoritate. Implică reconcilierea așteptărilor federale și California în același timp, pentru orice categorie de vehicule care este în joc.
Industria migrează către OBDonUDS și ZEVonUDS
Diagnosticele în sine se mută pe o nouă fundație. Modurile diagnostice J1979 moștenite sunt înlocuite de succesori construiți pe Servicii de diagnosticare unificate: SAE J1979-2, cunoscut sub numele de OBDonUDS, și SAE J1979-3, cunoscut sub numele de ZEVonUDS pentru diagnostice de vehicule cu zero emisii. Această migrație schimbă modul în care datele diagnostice sunt structurate și accesate și se suprapune pe toate diferențele de segment deja descrise. Un producător care mută mai multe programe din moduri moștenite la OBDonUDS în același timp beneficiază enorm de o abordare consecventă, deoarece rezolvarea tranziției o dată și aplicarea ei pe segmente este mult mai ieftină decât re-rezolvarea ei în izolare pentru fiecare clasă de vehicule.
O strategie de diagnosticare unificată pentru fiecare segment de vehicule
Aceasta este exact problema multi-segment pe care echipa WinterPark OBD Engineering Services and Consulting a fost construită să o rezolve. Acum parte din Ascential Care, echipa sprijină dezvoltarea, testarea și asistența pentru controlul emisiilor și OBD pe ambele tipuri de grup motopropulsor — benzină și diesel — precum și pe cerințele UE și SUA. Activitatea lor cuprinde certificarea OBD și asistența de conformitate, consultanță de conformitate reglementară, și instruire AECD și OBD furnizată atât pe web cât și în persoană, cu experiență practică pe programe OEM din sectoarele auto, greu, off-road și motociclete. Această amploare este esența: o echipă care a rulat diagnostice pe sisteme J1979-2 ușoare, rețele J1939 grele, mașini off-road și platforme de motociclete poate ajuta un producător să construiască o strategie de conformitate cuprinzătoare. Dacă programele dumneavoastră se întind pe mai mult de un segment de vehicule, merită o discuție despre cum o singură abordare OBD consecventă ar putea reduce riscurile la următoarea certificare.
Întrebări frecvente
OBD-II este același cu HD-OBD?
Nu. OBD-II se referă la sistemul de diagnosticare de bord ușor care comunică prin SAE J1979-2. Deși unele camioane grele folosesc, de asemenea, J1979-2, HD-OBD se referă de obicei la diagnostice grele care rulează pe rețeaua SAE J1939. Ele utilizează protocoale diferite și cerințe de monitoare diferite, deci un design ușor nu se transferă direct la un program greu.
De ce EPA și CARB reglementează ambele OBD?
EPA stabilește cerințele federale care se aplică la nivel național și CARB stabilește propriile cerințe ale California, în general mai stricte, în cadrul unei derogări din Legea privind aerul curat, pe care statele din Secțiunea 177 pot adopta. Regulile OBD ale CARB sunt larg tratate ca referință din industrie, deci majoritatea programelor sunt construite pentru a reconcilia ambii regulatori în același timp.
Ce sunt OBDonUDS și ZEVonUDS?
Sunt succesorii bazați pe UDS ai modurilor diagnostice J1979 moștenite. OBDonUDS este SAE J1979-2 și ZEVonUDS este SAE J1979-3 pentru diagnostice de vehicule cu zero emisii. Industria migrează constant către ele.
Programele agricole și de motociclete folosesc aceleași reguli OBD ca și mașinile?
Nu. Echipamentele off-road și agricole se încadrează în programe separate de emisii off-road, în timp ce motocicletele se încadrează în cerințe specifice clasei. Fiecare are propriul domeniu de aplicare de certificare mai degrabă decât citările OBD pe drumuri publice care guvernează mașinile de pasageri.
Unde sunt scrise cerințele principale OBD pentru SUA?
Cerința federală OBD ușoară se situează la 40 CFR 86.1806, reglementarea CARB OBD II este titlul 13 CCR 1968.2, iar reglementarea CARB OBD grea este titlul 13 CCR 1971.1. Emisiile federale ale motoarelor grele apar în 40 CFR Partea 1036.
