„OBD” înseamnă lucruri foarte diferite pentru un autoturism, un camion de clasa 8, un tractor și o motocicletă, iar tratarea lor ca pe aceeași problemă este exact modul în care un program de conformitate începe să rămână în urmă. Acronimul rămâne același, dar rețeaua pe care rulează, monitoarele pe care le execută, pragurile pe care trebuie să le respecte și autoritatea de reglementare care le supraveghează se schimbă de la o clasă de vehicule la alta. O strategie de diagnosticare care obține certificarea pe un autoturism ușor nu se va transpune pur și simplu pe un motor de mare rezistență sau pe un utilaj off-road fără o reprelucrare semnificativă.
Pentru orice producător care realizează produse pentru mai multe segmente de vehicule, această variație nu este un detaliu minor. Ea influențează bugetele de inginerie, termenele de certificare și riscul unei depuneri respinse. Echipele care rămân în avans tratează diagnosticarea la bord ca pe o disciplină unitară, și nu ca pe un set de proiecte fără legătură între ele. Acest articol prezintă modul în care cerințele OBD diferă între programele pentru vehicule ușoare, de tonaj mediu, de mare rezistență, off-road și motociclete, modul în care EPA și CARB își împart autoritatea de reglementare și modul în care migrarea către OBDonUDS și ZEVonUDS remodelează diagnosticarea în toate segmentele de vehicule.
OBD-II pentru vehicule ușoare funcționează pe baza SAE J1979-2
Autoturismele și camioanele ușoare sunt vehiculele cu care majoritatea oamenilor întâlnesc pentru prima dată sistemul OBD. Sistemul OBD-II pentru vehicule ușoare comunică printr-un set standardizat de moduri de testare diagnostică definite în SAE J1979-2, standardul care permite unui instrument de scanare generic să extragă coduri de eroare, date de tip freeze-frame și starea de pregătire a monitoarelor de la aproape orice autoturism aflat într-un atelier de service. În Statele Unite, cerința OBD pentru vehiculele ușoare este stabilită la nivel federal prin 40 CFR 86.1806, în timp ce reperul Californiei este reglementarea OBD II a CARB (titlul 13 CCR 1968.2). Deoarece protocoalele și cerințele privind monitoarele sunt aici foarte standardizate, categoria vehiculelor ușoare este adesea punctul de referință pe care producătorii îl presupun valabil pentru tot restul, iar de la această presupunere încep de obicei problemele.
OBD pentru vehicule de mare rezistență (HD) funcționează pe o rețea complet diferită
Un camion de clasa 8 nu se diagnostichează singur așa cum o face un autoturism sedan. Cea mai mare parte a diagnosticării la bord pentru vehiculele de mare rezistență rulează pe rețeaua de vehicul SAE J1939, și nu pe protocoalele J1979-2 pentru vehiculele ușoare, deși unele aplicații pentru vehicule de mare rezistență folosesc în continuare protocolul J1979-2. Cerințele CARB privind OBD pentru vehiculele de mare rezistență sunt menționate în mod obișnuit ca titlul 13 CCR 1971.1, iar cerințele federale privind emisiile motoarelor pentru vehicule de mare rezistență se regăsesc în 40 CFR Part 1036. Monitoarele pe care trebuie să le ruleze un motor HD, precum și modul în care sunt detectate și raportate defecțiunile, reflectă un grup motopropulsor diesel care funcționează în cicluri de lucru specifice utilizării de către consumator, și nu un vehicul ușor pe benzină care utilizează cicluri de testare standardizate. Inginerii care transferă o mentalitate specifică vehiculelor ușoare într-un program pentru vehicule de mare rezistență constată rapid că rețeaua, standardul și trimiterile la reglementări sunt toate diferite.
Segmentele off-road și agricol au propriul domeniu de reglementare
Echipamentele agricole și off-road aduc un context de conformitate aparte. Tractoarele, combinele și alte utilaje off-road funcționează în cadrul unor programe de emisii distincte de cele ale vehiculelor rutiere, cu propriile căi de certificare atât la nivel federal, cât și la nivelul statului California. Cerințele de diagnosticare și monitorizare urmează reglementările aplicabile privind emisiile pentru vehiculele off-road, și nu trimiterile privind OBD pentru vehiculele rutiere care guvernează autoturismele și camioanele. Pentru un producător care fabrică și produse rutiere, dificultatea practică constă în faptul că un program agricol nu poate reutiliza pur și simplu un plan de conformitate destinat vehiculelor ușoare sau vehiculelor rutiere de mare rezistență. Domeniul de reglementare, standardele aplicabile și documentația justificativă trebuie toate corelate cu categoria off-road în care se încadrează utilajul.
Motocicletele reprezintă din nou o categorie aparte
Motocicletele se încadrează într-o altă categorie de reglementare. Vehiculele cu două roți și alte vehicule cu cilindree mică intră sub incidența unor cerințe privind emisiile adaptate clasei lor, separate atât de cele pentru automobilele ușoare și de tonaj mediu, cât și de cele pentru motoarele de mare rezistență. Obligațiile de diagnosticare, acolo unde se aplică, sunt proporționale cu tipul de vehicul, iar prevederile aplicabile ale EPA și CARB diferă de regulile OBD pentru autoturisme pe care le cunosc cel mai bine majoritatea inginerilor. Un producător de motociclete care furnizează motoare și pentru alte segmente trebuie să mențină aceste programe net separate, deoarece un set de monitoare sau o abordare de certificare validată pentru o categorie nu va satisface automat cerințele alteia.
Comparând cele patru segmente, tiparul este greu de ratat:
- Autoturisme și camioane ușoare și medii: diagnosticare OBD-II prin SAE J1979-2, referința federală la 40 CFR 86.1806, referința CARB la title 13 CCR 1968.2.
- Motoare de mare rezistență pentru drumuri publice: HD-OBD prin rețeaua SAE J1939 și/sau J1979-2, CARB HD OBD conform title 13 CCR 1971.1, reglementările federale pentru motoare de mare rezistență din 40 CFR Part 1036.
- Agricultură și echipamente off-road: programe separate privind emisiile echipamentelor off-road, cu propriul domeniu de certificare, nu trimiterile OBD pentru drumuri publice.
- Motociclete și vehicule cu cilindree redusă: cerințe de emisii specifice clasei, cu obligații de diagnosticare proporționale cu tipul de vehicul.
EPA și CARB își împart domeniile de competență
Două autorități de reglementare stabilesc cerințele OBD în Statele Unite. EPA stabilește cerințe federale privind emisiile și OBD, aplicabile la nivel național, în timp ce California Air Resources Board stabilește cerințe proprii ale Californiei, în general mai stricte, în temeiul unei derogări prevăzute de Clean Air Act, pe care așa-numitele state din Secțiunea 177 le pot adopta. Deoarece regulile OBD ale CARB sunt considerate pe scară largă reperul de facto, mulți producători își proiectează produsele după standardul californian, întrucât EPA acceptă aprobările OBD emise de CARB. Pentru toate segmentele de vehicule de mai sus, această împărțire între două autorități înseamnă că un program nu răspunde niciodată unei singure autorități. Este necesar să se împace simultan cerințele federale și cele ale Californiei, pentru categoria de vehicule în cauză.
Industria migrează către OBDonUDS și ZEVonUDS
Diagnosticarea în sine se mută pe o nouă fundație. Modurile de diagnosticare J1979 mai vechi sunt înlocuite treptat de succesoare construite pe Unified Diagnostic Services: SAE J1979-2, cunoscut ca OBDonUDS, și SAE J1979-3, cunoscut ca ZEVonUDS, pentru diagnosticarea vehiculelor cu emisii zero. Această migrare modifică modul în care datele de diagnosticare sunt structurate și accesate și se suprapune peste toate diferențele dintre segmente descrise deja. Un producător care trece mai multe programe de la modurile mai vechi la OBDonUDS în același timp beneficiază enorm de o abordare uniformă, deoarece rezolvarea tranziției o singură dată și aplicarea ei în toate segmentele este mult mai ieftină decât rezolvarea ei separată pentru fiecare clasă de vehicule.
O singură strategie de diagnosticare pentru toate segmentele de vehicule
Exact această problemă a mai multor segmente este cea pentru care a fost creată echipa WinterPark OBD Engineering Services and Consulting. Acum parte din Ascential Care, echipa oferă asistență pentru dezvoltarea, testarea și suportul sistemelor de control al emisiilor și OBD, atât pentru grupuri motopropulsoare pe benzină, cât și pe motorină, precum și pentru cerințele din UE și din SUA. Activitatea lor cuprinde certificarea OBD și asistența în materie de reglementări, consultanță privind asistența în materie de reglementări, precum și instruire AECD și OBD, oferită atât online, cât și în persoană, cu experiență practică în programe OEM auto, pentru vehicule de mare rezistență, pentru vehicule off-road și pentru motociclete. Tocmai această amploare contează: o echipă care a rulat diagnoze pe sisteme J1979-2 pentru vehicule ușoare, pe rețele J1939 pentru vehicule de mare rezistență, pe utilaje off-road și pe platforme de motociclete îi poate ajuta pe producători să elaboreze o strategie de conformitate completă. Dacă programele dumneavoastră acoperă mai mult de un segment de vehicule, merită să discutăm despre modul în care o abordare OBD unică și uniformă ar putea reduce riscurile următoarei dumneavoastră certificări.
Întrebări frecvente
Este OBD-II același lucru cu HD-OBD?
Nu. OBD-II se referă la sistemul de diagnosticare la bord pentru vehicule ușoare, care comunică prin SAE J1979-2. Deși unele camioane grele folosesc și ele J1979-2, HD-OBD se referă de obicei la diagnosticarea pentru vehicule de mare rezistență, care rulează pe rețeaua SAE J1939. Acestea folosesc protocoale diferite și cerințe diferite privind monitoarele, astfel încât o construcție pentru vehicule ușoare nu se transferă direct la un program pentru vehicule de mare rezistență.
De ce reglementează atât EPA, cât și CARB sistemele OBD?
EPA stabilește cerințe federale aplicabile la nivel național, iar CARB stabilește cerințe proprii ale Californiei, în general mai stricte, în temeiul unei derogări prevăzute de Clean Air Act, pe care statele din Secțiunea 177 le pot adopta. Regulile OBD ale CARB sunt considerate pe scară largă reperul industriei, astfel încât majoritatea programelor sunt construite pentru a împăca simultan ambele autorități de reglementare.
Ce sunt OBDonUDS și ZEVonUDS?
Sunt succesoarele bazate pe UDS ale modurilor de diagnosticare J1979 mai vechi. OBDonUDS este SAE J1979-2, iar ZEVonUDS este SAE J1979-3, pentru diagnosticarea vehiculelor cu emisii zero. Industria migrează constant către ele.
Folosesc programele pentru agricultură și motociclete aceleași reguli OBD ca autoturismele?
Nu. Echipamentele off-road și cele agricole intră sub incidența unor programe separate privind emisiile pentru utilaje off-road, în timp ce motocicletele intră sub incidența unor cerințe specifice clasei lor. Fiecare are propriul domeniu de certificare, și nu referințele OBD pentru vehicule ușoare care se aplică autoturismelor.
Unde sunt stabilite cerințele OBD de bază din SUA?
Cerința federală OBD pentru vehicule ușoare se găsește în 40 CFR 86.1806, reglementarea OBD II a CARB este titlul 13 CCR 1968.2, iar reglementarea CARB privind OBD pentru vehicule de mare rezistență este titlul 13 CCR 1971.1. Emisiile federale ale motoarelor de mare rezistență apar în 40 CFR Part 1036.
